dacă ştiu să scriu. nu ştiu să scriu. am o sumedenie de idei frumoase pe care nu le pot scrie. dacă le scriu, ies strâmbe. de asta există oameni care ştiu să scrie şi ştiu să spună exact ceea ce aş fi vrut să scriu.
my memory sucks. pipilika îmi povesteşte întâmplări din vremea noastră de glorie cu un lux de amănunte inimaginabil. nuş cum face. pandantivul de lemn pe care i l-am cumpărat şi nici nu mai ştiam că e de la mine. fusta mea scurtă şi cum băteam covoare pe pereţii din cămin. cum am dormit îmbrăţişate într-o după amiază, probabil cel mai lesbianic moment din viaţa mea. mie-mi place de pipilika. memoriile mele nu sunt niciodată cronologice. nu au sens logic niciodată.
părul meu nu stă atât de frumos ca al marianei şi linia gâtului meu nu are acel unghi perfect ca la victoria. faţa mea devine simetrică numai atunci când închid un ochi şi zâmbesc într-o parte. lângă tine mă simt frumoasă. şi culmea e că nu mi-o spui. sau mi-o spui într-un moment din ăla, când spăl vasele, am mâinile pline de spumă şi părul în toate părţile. nu ne implicăm în discuţii filosofice ori spirituale, decât atunci când nu mai pot ţine în mine entuziasmul pentru dumnezeu şi ţi le înşir pe toate într-un monolog nestructurat. 10 minute. dar te aud cum vb de mine prietenilor tăi. te citesc cum le scrii despre mine. îmi place că nu-mi spui direct. noi nu ştim să vorbim unul cu altul. noi ştim să ne scriem. dacă avem ceva important de spus, ne scriem. ne scriem ore în şir. şi-mi place că nu aruncăm cuvintele importante în aer. îmi place că nu le pierdem. îmi place că după ani întregi pot căuta în arhive şi pot găsi ce mi-ai spus atunci când vroiai să mă iubeşti, ori vroiai să plângi. îmi place că ştim să tăcem împreună. ţie ştiu să-ţi scriu. ok. suntem nişte ciudaţi. voi strânge toate biletele tale la fotbal şi le voi înrăma.
No comments:
Post a Comment