chestii mărunte

dacă ştiu să scriu. nu ştiu să scriu. am o sumedenie de idei frumoase pe care nu le pot scrie. dacă le scriu, ies strâmbe. de asta există oameni care ştiu să scrie şi ştiu să spună exact ceea ce aş fi vrut să scriu.

my memory sucks. pipilika îmi povesteşte întâmplări din vremea noastră de glorie cu un lux de amănunte inimaginabil. nuş cum face. pandantivul de lemn pe care i l-am cumpărat şi nici nu mai ştiam că e de la mine. fusta mea scurtă şi cum băteam covoare pe pereţii din cămin. cum am dormit îmbrăţişate într-o după amiază, probabil cel mai lesbianic moment din viaţa mea. mie-mi place de pipilika. memoriile mele nu sunt niciodată cronologice. nu au sens logic niciodată.

părul meu nu stă atât de frumos ca al marianei şi linia gâtului meu nu are acel unghi perfect ca la victoria. faţa mea devine simetrică numai atunci când închid un ochi şi zâmbesc într-o parte. lângă tine mă simt frumoasă. şi culmea e că nu mi-o spui. sau mi-o spui într-un moment din ăla, când spăl vasele, am mâinile pline de spumă  şi părul în toate părţile. nu ne implicăm în discuţii filosofice ori spirituale, decât atunci când nu mai pot ţine în mine entuziasmul pentru dumnezeu şi ţi le înşir pe toate într-un monolog nestructurat. 10 minute. dar te aud cum vb de mine prietenilor tăi. te citesc cum le scrii despre mine. îmi place că nu-mi spui direct. noi nu ştim să vorbim unul cu altul. noi ştim să ne scriem. dacă avem ceva important de spus, ne scriem. ne scriem ore în şir. şi-mi place că nu aruncăm cuvintele importante în aer. îmi place că nu le pierdem. îmi place că după ani întregi pot căuta în arhive şi pot găsi ce mi-ai spus atunci când vroiai să mă iubeşti, ori vroiai să plângi. îmi place că ştim să tăcem împreună. ţie ştiu să-ţi scriu. ok. suntem nişte ciudaţi. voi strânge toate biletele tale la fotbal şi le voi înrăma.

Jesus & feminism. Just some ideas.

IKEA removed women from its Saudi Arabia product catalogue, to make it according to local market rules. We all read or heard about it and we judged to ourselves that in Saudi Arabia women have different rights than men no rights.

Such an action is clearly in conflict with western values and ideas about gender equality and relevant discrimination issues. Gender equality (see women’s liberation & feminism) is a relatively new concept. Women started fighting for their rights in the second half of the 20th century. It is not surprising why all kind of female right violations are still so common. If you like, gender equality is an innovative and modern concept. It’s new. Or is it?

Going back in time women were always discriminated, considered less human than men, less smart, less capable of thinking etc. It is possible that women were less smart than men, but this just because they didn’t have the right to study, or even to learn basic things like reading. Women were just children-makers & household machines. This changed relatively recently, but we still get to see news titles like “The first woman to…”. When did all this start? I assume everybody will blame Eve and the apple. Whether Eve is to be blamed or not, I am not the one to judge.

When did the change come?

Much before the feminism movements of 1960, much before the UN convention regarding discrimination against women (1972), there was somebody who eliminated all types of discrimination against women, who welcomed them to learn, to express their opinions and feelings. And this Someone was Jesus.

Jesus brought the new law. A law that isn’t anything like a law. A law that gives freedom instead of restrictions, love instead of punishment.

Before getting any further, let’s bring a little bit of Jesus’ time’s culture here with regard to women.

• Women had little or no authority in their society
• Women didn’t have the right to go to schools or anything like that
• They were considered inferior to men
• They weren’t allowed to go out in public, or talk to strangers
• They were even excluded from worship and teaching of God
  (Ref: http://www.religioustolerance.org/cfe_bibl.htm)

Jesus brought the change. He actually violated the written and unwritten rules of that time, talking to strange women (John 4:9), curing sick women (Mark 5:21-43) and calling them ‘daughters of Abraham’ (Luke 13:15), Hhe let women follow Him and learn from Him. Jesus made no difference between men and women, He treated them equally, He showed himself after resurrection to women first.

They say Jesus was a feminist (Jesus was a feminist, by Leonard Swidler) so much before people 'discovered' this concept.

But then everything what Jesus taught was interpreted by great, yet subjective minds, put in books, churches, systems; classified, categorized. They created rules, laws and boundaries from something that was meant to bring freedom, love and life. They created the history as we know it.

I wonder what would have been if people (=history) had followed Jesus’ teachings, model, example, had tried at least to ‘copy’ His behavior and attitude on this matter. Ideally speaking, all types of discrimination wouldn’t have existed at all. But over 2000 years later we are still coping with situations as the one above.

Why I am writing this. In my culture people often confuse religion & churches with Christianity. I’ve read dozens of ‘feminism oriented’ blogs, where the writers often blame Christianity for the existing cultural differences between men and women. I agree 100% that the Orthodox Church has to do a lot with that. 

Churches create rules and boundaries. Churches judge, even though they teach not to.

Jesus taught people in the middle of nowhere. He had no house/school/church building to gather his people in. There was no physical limitation in his Church. 

There was freedom & equality at all levels. 

plăceri. de ce îmi place să fiu mioapă?

Prietena mea M, care are o vedere ascuţită, în sensul direct al cuvântului, mă întreba odată, când încercam să opresc microbuzul 178, cum e să fii miop, cum e să nu vezi numărul microbuzului?

Mie îmi place miopia mea. Îmi place să port ochelari. Când mi-am comandat prima pereche de ochelari, a fost de dragul purtatului. De dragul plăcerii de a ridica ochelarii cu degetul arătător, atunci când alunecă lejer spre vârful nasului.

Ne-miopii nu ştiu ce pierd. Fără ochelari e ca şi cum te-ai afla în permanenţă în obiectivul unui aparat care scoate doar poze cu fundal neclar.

În timpul nopţii luminile sunt ca şi fundalurile bokeh, neclare, împrăştiate, un fel de efecte speciale gratis.

Iar Crăciunurile arată cam aşa.

Vrei doar să te opreşti nopţile în mijlocul străzii şi să priveşti. 

confesiune. ţine-mă de mână şi înveleşte-mă când mi-e frig.

Biserica pe care o frecventăm şi-a schimbat temporar locaţia. Dumnezeu e peste tot şi nu contează locul unde te rogi, dar este important să găseşti un loc unde te simţi bine, unde poţi împărtăşi din tine cu cei dragi. Nu mă aşteptam deloc la reacţia pe care am avut-o. Nu mă aşteptam să fiu atât de emoţionată.

Pentru mine e important ca oamenii lângă care mă rog să fie pe aceeaşi lungime de undă cu mine şi acesta e şi motivul pentru care am reuşit să mă adaptez atât de uşor şi rapid aici. Nu contează locul. Însă slujba de azi a fost una specială. Aveam tot timpul impresia că lucruri noi urmează să se întâmple, anume pentru că ne-am mutat într-o clădire nouă, că oameni noi o să se alăture bisericii, că mesaje noi o să ne răscolească.

Sunt omul care s-a lăsat de Dumnezeu, deoarece, ca mulţi alţii, s-a amăgit cu poveşti despre celule şi cimpanzei. Sunt omul care atunci când a fost întrebat dacă crede în existenţa lui Dumnezeu, a râs şi a spus: Bineînţeles că nu, creştinismul este doar un mit, o poveste, o invenţie. Sunt omul care a căutat orice prilej să-şi exprime valoroasa opinie despre cum toate religiile sunt doar forme organizate de manipulare în masă, cum că istoria creştinismului e plină de orori, crime, spânzurări şi discriminare. Ca ulterior să-mi dau seama că ceea ce mă deranjează sunt religiile şi bisericile – creaţii pur omeneşti, şi nu dragostea pentru Dumnezeu.

Sunt şi omul căruia i-a fost ruşine să spună că e creştin, din frica de a nu fi luat în râs, din moldovenismul ce-o-să-zică-cei-care-m-au-cunoscut-altfel. Sunt omul care a crezut cu tărie că orice persoană care depăşeşte patetismul legat de o credinţă ori alta, devine mai puternic, mai realist, mai capabil să analizeze lucrurile.  

Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. 1 Corinteni 8:2.

Acum însă, când mă gândesc la ce simt prin Tine, Doamne, la căldura care mă copleşeşte ori de câte ori îţi rostesc numele, vreau să strig numele Tău şi să spun tuturor că te voi urma pentru totdeauna. Să adun toate cuvintele din toate limbile la un loc şi oricum nu aş putea găsi pe cel ce să descrie dragostea care creşte în mine de fiecare dată când mă rog. 

Cel mai tare îmi pare rău nu de păcatele pe care le-am făcut, ci de faptul că am pierdut atâţia ani fără Tine.

M-am regăsit în Tine şi nu vreau să mă mai pierd. Ţine-mă de mână şi înveleşte-mă când mi-e frig.

şi bicicleta mă duce departe

Mai ţineţi minte cântecul Fluier de Quartz? Eu îl ţin minte şi după mine, cântecul, deşi nu cine ştie ce capodoperă muzicală, intră în categoria celor pe care, dacă le asculţi, nu-ţi mai pasă de nika (un moldovan ar zice cântece pohuiste).

Cântecul mi-a venit în minte, de dragul bicicletei. Câţi dintre cititorii mei (neapărat vorbitori de română, aka moldoveni şi români) mai ţin minte cum e să zbori cu bicicleta? O fi vreo câţiva ciclişti împătimaţi şi atât. În rest, în ţara aia a mea, bicicleta face parte din categoria jucării pentru copii şi adolescenţi, prilej bun de rupt vreun picior.

de ce freelancing?

… şi lucrez de acasă!

Întrebările care curg şuvoi după asta sunt:

[Vecina de 70+]: chiar lucrezi toată ziua? Cum găseşti de lucru stând înăuntru?

[Tata, care ştie că ce-i în mână nu-i minciună]: Şi plătesc clienţii? Sigur-sigur plătesc?

de ce orange?

Photo by  http://tizianneburgemeester.wordpress.com

Este un mare clişeu dacă spun că am devenit fan al culorii portocalii de când am venit în Olanda? O fi, dar nu am să mint. Da, fan, ăsta e cuvântul! Pentru că în Olanda portocaliul înseamnă sport şi, mai exact, fotbal. Echipa lor naţională de fotbal se numeşte Oranje, adică portocaliu. 

În timpul campionatelor străzile, casele, grădinile, oamenii se colorează (la propriu) în portocaliu, după care municipalităţile trebuie să strângă toată masa asta de portocaliu şi să o recicleze, serviciu pentru care cetăţenii îmbrăcaţi în portocaliu plătesc impozite care ard, dar nu contează, atâta timp cât portocaliu înseamnă un fel de patriotism.

alte chestiuţe

Cam aşa ar arăta cheful meu de lucru pe timp de vară...

Ce face un freelancer când nu are lucrări? Perioadă de vacanţă, vreme însorită, lene, somnolenţă… cui îi este a lucra? Dar trebe, luna trece şi banii din cont se termină. Cutreieri prin vreun magazin online şi ţi se bucură ochii, când văd pe ce face click mouse-ul. Umpli un coş de cumpărături cu produse de care ai sau nu nevoie, te bucuri imaginându-ţi cum nenea curier le livrează la uşă şi tu îţi rogi căţelul să stea liniştit până se completează schimbul şi apeşi rapid pe cruciuliţa roşie din colţul dreapta sus al paginii, ca nu cumva să te laşi purtat de gânduri şi să cumperi minunăţiile de produse absolut nenecesare. Pentru că you never know what could happen next month, vei avea lucrări ori nu, vei merge la cafeneaua preferată (dar scumpă) ca să te bucuri de o cafea cum nu s-a mai gustat nicăieri ori îţi vei face o cafea home made autentică (cu pernuţe de cafea cumpărate de la aldi), în aceeaşi ceaşcă, din care băuseşi şi dimineaţa… you never know (pentru cei care nu depind de acest lichid negru şi amar, imaginaţi-vă o ceaşcă de ceai ori un desert cu ciocolată, ori un trabuc ori whatever).

de ce e musai să ai un animăluţ de companie în casă

www.adoptiicaini.ro

well, nu am mai scris demultişor pe blog din mai multe motive, pe care nu face să le înşir aici, dar


pentru că tot am dat pe aici, am zis că nu poa să existe acest blog fără Tommie. Cine e Tommie (citit Tomi, ortografiere olandeză)? Tommie e următorul angajat în acest one man business al meu :) E o flocoşenie de căţel de 10 ani, care mi-a înmuiat inima astă vară la azilul pentru animale. E prietenul devotat, care îmi stă la picioare când traduc, la uşă când fac baie, după mine când fac curăţenie şi e prezent la bucătărie când gătesc. Tommie mă scoate zilnic din casă de cel puţin patru ori şi mă opreşte din tradus la fiecare 2-3 ore. Tommie mai e şi unicul suflet căruia îi vorbesc exclusiv în olandeză. Uite-aşa practic şi eu olandeza, că de învăţat nu mai apuc. Însă Tommie ştie şi româna şi greaca şi engleza (bineînţeles) :)