de ce freelancing?

… şi lucrez de acasă!

Întrebările care curg şuvoi după asta sunt:

[Vecina de 70+]: chiar lucrezi toată ziua? Cum găseşti de lucru stând înăuntru?

[Tata, care ştie că ce-i în mână nu-i minciună]: Şi plătesc clienţii? Sigur-sigur plătesc?



[Vecina de 60+, care vorbeşte mult şi e întotdeauna amabilă]: Păi foarte interesant că lucrezi de acasă, uite şi căţelul nu stă singur, că eu toată viaţa am fost angajată şi e greu, mai ales când ai copii şi trebuie duşi la şcoală şi luaţi de la şcoală, dar aşa, dacă lucrezi de acasă, faci ce vrei, numai că iată stau şi mă gândesc şi nu înţeleg exact cum faci. Ei, dar ce ştiu eu? Eu sunt din alte timpuri. Acum totul e altfel, acum urci in maşină şi tom-tom-ul îţi zice unde să te duci. Acum sunt alte vremuri. Dar chiar îţi spune unde să te duci şi îţi spune şi când depăşeşti viteza permisă şi când te apropii de radar şi când... (bla bla blah, moment în care zâmbeşti şi încerci să prinzi câte un cuvânt ca să ai idee despre ce e vorba şi să poţi răspunde, în caz că peste vreo juma de oră ţi se adresează vreo întrebare).

[Persoana realistă]: fain că ai venit şi că uite ai găsit o soluţie!

De ce soluţie? Nu am visat de mică să lucrez de acasă, deşi probabil nici nu prea ştiam conceptul pe atunci.

Cetăţenii români nu se pot angaja liber în Olanda, pot lucra liber pe piaţa afacerilor, dar nu şi pe piaţa muncii. În 2007, odată cu aderarea României la Europa, Olanda, alături de alte 9 ţări europene (în 2012 Irlanda a ridicat restricţia), a impus restricţii cetăţenilor români pe piaţa muncii olandeze.


Prin urmare, pentru angajare în orice domeniu de activitate, cetăţenii români au nevoie de un permis de muncă. Permisul de muncă poate fi solicitat doar de către angajator, nu poate fi solicitat de sărmanul român personal. Obţinerea permisului de muncă presupune cheltuieli atât din partea potenţialului angajat, cât şi din partea angajatorului. Angajatorul, pentru a solicita eliberarea permisului de muncă pentru un cetăţean român, trebuie să demonstreze că nu a găsit un angajat cu aceleaşi calificări în Olanda sau în alte ţări europene, pentru care nu există nici un fel de restricţii. Procesul durează mult, costă bani şi timp şi foarte puţini angajatori sunt dispuşi încerce.


Pentru că mă mai întreba cineva cum e să fii freelancer? Nu ştiu ce vor face alţii, dar în momentul în care obţin dreptul de muncă în Olanda, îmi iau rămas bun de la freelancing.

Pentru cei care „vor să-şi încerce norocul” aici, nu face! Decât în cazul în care aveţi un plan super bun de afaceri şi atunci v-aş recomanda să nu veniţi aici, dar să vă deschideţi afacerea cu potenţial într-o ţară cu impozite mici (gen Cipru, 10 %). De lucrat nu se poate şi nici ilegal nu se prea poate. Amenzile pentru angajări ilegale sunt atât de mari, că nimeni nu vrea să rişte.

Deci de ce freelancing?

Adevărul e că nu am avut altă opţiune.